Sigur, nu mai eram, de-acum, la prima iesire "afara". Mi se pare ramasa intr-un trecut greu recuperabil vremea in care nu-mi trecea prin minte ca as putea pleca vreodata, macar - vorba aceea - "in strainatate, la Chisinau". Mon cousin au Canada era de vina, fireste. Depasisem complexul intrarii in Europa in imprejurari pe care le voi detalia cu alta ocazie. Stiam la ce sa ma astept. Din toate punctele de vedere. Stiam, ,mai ales, ce va sa zica gura de aer liber pe care o voi lua, dar si socul revenirii "pe pamantul vechii Dacii/cand mai mare, cand mai mic". Gandul ca voi ramane, insa, o bucata de vreme cu bateriile incarcate s-a dovedit a fi hotarator.
Aventura europeana din '93 a inceput intr-o doara. Bunul meu vecin si amic (si fost sef) Laurentiu Toma, etern director la Casa Studentilor (fosta "Grigore Preoteasa", fosta "Casa Verde", viitoare cine mai stie cum) mi-a lansat, in stilul lui caracteristic: "Paule, uite ce e: eu am doua festivaluri pentru "Doina", smecheru'asta de Leasa le-a aranjat, nu te intereseaza pe tine, unu in Danemarca si unul in Franta. Stiu ca tu ai relatii cu unu'-altu' prin Italia... N-ai putea lipi ceva, ca sa facem un singur drum? Ma intereseaza perioada din 25 iulie in 15 iulie." Eram deja in martie! Lovit de blazare dupa trei ani si mai bine de democratie din ce in ce mai originala si avand in momentul ala cu totul alte planuri de vacanta, marturisesc ca am privit cu oarecare scepticism ideea. Mai ales ca prima experienta de genul propus se intamplase tocmai prin '90. Pentru buna amintire o sa reproduc in continuare reportajul publicat in saptamanalul "Phoenix" la vremea respectiva. (va urma)
Ce vremuri.... :)
RăspundețiȘtergere