Construiam colibe "de indieni" din frunze si nuiele, sau "adaposturi" si "cazemate" din balotzii de paie depozitati in in uriase constructii prismatice pe campul I.A.S.-ului din fundul gradinii noastre. "Case" ne amenjam chiar prin pomii prin care ne cataram cu o indemanare si dezinvoltura greu imaginabile astazi. Un nuc si un dud batrani, unul mai batran ca altul, ne erau adaposturi preferate. Dudul, cel putin, era atat de infrunzit ca reuseam chiar sa ne ascundem in el cand nu avem suficienta pofta de mancare pentru pranz sau pentru cina si maica-mea obosea cautandu-ne si strigandu-ne. Era si greu, de altfel, sa ne mai fie foame dupa ce ne umflam burta cu toate fructele pamantului, de care nu ducea lipsa gradina (visine, cirese, caise, piersici, prune, mere, pere, gutui si, evident, neuitatele fructe ale copilariei - dudele si zarzarele (sau corcoduse, in reminiscentele dialectului oltean). Cand si cand, coceam "haiduceste", pe jar, porumb, cartofi sau chiar oua "furate" direct din cuibarul din "curtea pasarilor". Ca veni vorba de mancare, numai biata mama stie cat a patimit cu mine. Ani in sir am refuzat sa mananc altceva decat cartofi prajiti, lapte cu cacao si supa strecurata (sa nu aiba "buruieni", doar - cel mult - fidea sau galusti). Cateodata, unt sau branza. Am , totusi, "madeleine-ele" mele - painea neagra calda de la brutaria din imediata vecinatate, de exemplu. O aducea tata, aburinda, fierbinte. Nu mai aveam rabdare si rupeam cate un colt, indesam in el o bucata de branza si fugeam iar la joaca, in curte/gradina. Sau intingeam cu ea in farfuria cu miere (de la cei doi stupi pe care ii ingrijea taica-meu). Mai tarziu, puiul cu sos de rosii, specialitatea lui tata, sau - de ne-regasitele nicaieri si niciodata mancaruri de gutui sau de prune - specialitatea mamei. Tot mama era responsabila cu clatitele, friganelele si "picatele" (o inventie pe care n-am mai intalnit-o: din compozitia de claite, un pic ingrosata, punea cate o picatura si ieseau un fel de mini-clatite care ne faceau deliciul - culmea incantarii era sa mancam "monstri", adica forme neregulate nascute din aceleasi picaturi - Doamne, ce bune erau...). Alta mica nebunie gastronomica erau florile de salcam facute pane in ou cu lapte si faina. Sau merele coapte la cuptor... Sau dovleacul la cuptor... Sa-ti lingi degetele...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu