marți, 12 ianuarie 2010

scrisoarea nr. 8


Doamna Foti ne-a fost invatatoare si mie si lui frate-meu. De gradinita nu am avut parte. Pentru ca nu am vrut cu niciun chip sa stau la "educatoarea aia urata si rea". Asa ca, in disperare de cauza, mama a vorbit cu doamna Foti (pe vremea aia, invatatoarea lui Petrica, frate-meu) sa ma tolereze in clasa, sa stau in banca cu frate-meu, printre elevii care erau cu 4 ani mai mari ca mine. Toate bune si frumoase, numai ca pe urma, cand mi-a venit randul sa merg si eu in clasa intai, ma plictiseam ingrozitor cand adevaratii mei congeneri se chinuiau cu betisoare si gogoloaie, in timp ce eu stiam deja sa scriu si sa citesc. ;) Mai nimic nu imi aduc aminte din scoala primara. Diplome cu premiul I in fiecare clasa, colegi si mai "silitori" (mai ales fete - Virginia Mosneagu sau Vasilica Stoica, de exemplu) si mai "derbedei" (baieti cu nume de familie ciudate - Mushuc sau Gatzon), Doamna Alexandrina Foti, grasa si "pitica", blanda si autoritara, in acelasi timp, cu care faceam de toate: citire, caligrafie, aritmetica, desen, muzica, educatie fizica. Basarabeanca refugiata in Regat dupa includerea Moldovei de peste Prut in Uniunea Sovietica. Barbatu-sau, temutul domn Foti, era profesor de romana la Scoala Generala. Povestesc mai tarziu si despre el cate ceva.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu