scrisoarea nr.14

primele spectacole

Revin la gara. Acolo era limita. Dar si depasirea ei. Cand am crescut, in liceu, "hai sa mergem la o cafea!" sau "hai sa mergem la un film!" insemna "hai sa mergem la Bucuresti!". Ce cafea sa bei la Titu? Nu exista. Nici macar "nechezolul", incredibila "cafea cu inlocuitori din orz si ovaz". La Bucuresti beam la cofetarie o cafea adevarata, "turceasca", din cestile albe cu dungulite albastre la margine, inscriptionate "A(limentatie) P(ublica). Palavrageam cu fetele, neindraznind altceva. La film - alta descoperire a civilizatiei. Sub forma urmelor permise de comunisti. Oricum, altceva decat cinematograful din Titu, unde ori "se rupea" filmul (adica pelicula super-uzata), ori nu se mai auzea nimic decat strigatele disperate din public; "Sonorul, nea'Ilie!" . Nea Ilie, legendarul administrator/operator/casier/plasator/etc.etc. al marii magaziei pretinsa a fi "cinematograf". Teatrul l-am descoperit mult mai tarziu, prin forta imprejurarilor. Eram deja in scoala generala, prin clasa a cincea sau a sasea. Cred ca primul spectacol la care m-au dus ai mei a fost unul "etern" - "Tache, Ianche si Cadar" de Victor Ion Popa, cu distributia de atunci de la Teatrul National, dar pe scena de la Casa de Cultura din Titu Targ. Recunosc ca mi-a trebuit ceva timp sa inteleg raporturile dintre personaje intre ele, fata de raporturile dintre actori si spectatori. Dar cred ca "m-am prins" destul de repede, chiar daca nu se obosise nimeni sa imi explice, sa ma initieze. Sau poate tocmai de-aia! Probabil ca mai veneau trupe de tot felul, dar ai mei nu erau deloc pasionati de artistii de muzica populara "de la televiziunea romana" (asa erau prezentati pe afis) si altcineva nu prea poposea prin Titu. Primul concert de rock l-am vazut cand eram deja la liceu. Pe aceeasi scena. Sincron. Cu acelasi Cornel Fugaru cu care ma voi intersecta mult mai tarziu. Povestesc la momentul potrivit cand si cum. Avusesem deja prilejul sa ascult relativ multa muzica pentru ce si cat se putea asculta in epoca respectiva. Si, totusi, am fost impresionat de prestatia live. Dupa un timp, au venit Mondial. Erau deja cu Iuliu Merca. De-a dreptul fericit sa merg pe scena, in "culise", sa dau mana cu el! Poate primul autograf! Apoi Rosu si Negru. Cu Liviu Tudan, evident. Mi se pare incredibil ca, dupa ani si ani, am ajuns sa organizez spectacole, chiar turnee, cu ei!